Mai bine de 20 de ani, psihologia a fost interzisă în România. Două decade care au oprit dezvoltarea acestei ştiinţe, dar şi conştientizarea nevoii ei. După Revoluţie, a început să îşi facă loc timid pe buzele oamenilor, dar nu şi în viaţa lor. Astfel, deşi societatea în care trăim aproape că impune necesitatea unei vizite periodice la cabinetul unui psihoterapeut, lumea consideră că acest lucru este doar pentru cei bolnavi. Iar când decid totuşi să treacă peste tabuurile artificial create, clienţii vin cu expectanţe necorespunzătoare în faţa specialistului în psihoterapie. Este adevărat că în spatele uşii închise a cabinetului, confidenţialitatea este totală şi se poate să se vorbească despre orice, însă oricine vine la terapie, trebuie să înţeleagă că un psihoterapeut nu este un vrăjitor şi nu poate să facă minuni, ba, mai mult, acţiunile specialistului sunt limitate.
Despre toate acestea, despre ceea ce face şi ceea ce nu face psihoterapeutul scrie Andra Iliaş în cel mai recent articol al său pentru secţiunea Opinia Specialiştilor de pe site-ul Agerpres, pe care puteţi să-l citiţi aici.